Santem masti pe scena vietii
Si gandim cum poate fi,
Sa lasam fatarnicia
Si complexul de-a iubi
Ne ferim sa spunem vorbe,
Vorbe dulci si delicate,
Ne-ncurcam in vorbe goale..
Niciodata cu valoare.
Ne ascundem dupa masca.
Una rade,alta plange,
Alta-i dura si de piatra,
Alta-i calda,delicata.
Si ne punem valul firii
Fara sa dam ghes iubirii.
Ne mintim creind fantasme
Si nu pretuim nicicand
O iubire ca in basme.
Suntem goi si reci si duri
Punand masca...suntem buni
De ce oare nu intelegem?
Ca o masca fara suflet,
Nu rezista,nu are cuget.....
Aceasta poezie este capodopera. Bravos!
RăspundețiȘtergere