Urlet interior

Îmi urlă in minte potop de cuvinte

Îmi urlă durerea născută-n suspine

Si urlă nevoia de plâns nesfârșit

Si urlă-n abis din visul iubit

Si urlă copilul din mine fugind

Si urlă  femeia frumoasă  murind

Si urlă nevoia iubirii

Nebună de vise si dor si alint

Nebuna femeie se vede prințesă

Si plânge si fuge cu frica știind

Că visul frumos de cristale se sparge

Nebuna femeie frumoasă știa

Ca doar fericirea, iubirea din ea

Copilul femeie se poate salva

Si fuge desculță  pe visele moarte

Aleargă zărind doar steaua din noapte

Si urlă copilul fetița din ea

Femeia nebună de vise  plângând, spre stea se-ndreptă

- Hai stea micuță  cuprinde-mă-n brațele tale

M-alină duios cu șoapte din mare

Mă mângâie lin cu raze cristale

Si pune-mi in păr tot praful de aur

Si-mbracă-mă in mantia ta de mătase

Si hai să valsăm pe-acorduri frumoase

Să tacă si urlet si strigat de dor

Să-nghețe durerea din suflet fior

Să urle doar zarea si marea

Femeia copil e cuprinsă de noapte

Adoarme zâmbind împietrită-n cuvinte

Copilul femeie scâncește dulci șoapte

Femeia duioasa adoarme iubita de stele…”cuminte”