Dorință

Cu glasul stins, mă uit spre cer.

Îngân o șoaptă...

Mai mult e mister.

Cu ochii ațintiți

Mi-e dor de-o ființă,

Misterul din draga dorință.

Privirea-i albastră,

Cu zâmbetul cald,

Cu suflet ca mierea

Și ochi de safir.

Mi-e dragă ființa

Ce-mi arde dorința!

Cu vorba duioasă,

Înalta statură

Frumoasă  făptură.

Mi-e dragă ființa

Ce-mi străbate dorința.

Ascult în tăcere

Să-mi șoptească adiere

Să-mi spună:

-Dar vino ființă

Ce mă arzi de dorință!

Și freamătă codrul

Și floarea din pomi

Și iarba pălește

Când cu foc mă-npresori,

Cu mâinile-ți dragi

Frumoasă ființă

Ce tresar de dorință!

Ah…ochii aceeia albaștri ca marea

Privirea-ți îmi înseninează visarea.

Tu dragă ființă frumoasă

Mi-e dor de dorința trupească!

Zâmbești nonșalant,știind că te-ador

Suspin cu neputiță

Mă topesc de dorință fior

Într-o lavă topită de dor

Găsindu-mi poteci în sufletu-ți pur

În tine …iubită ființă

Mă nasc și iar mor

Renasc și trăiesc

O mie de ani…când iubesc!