joi, 28 iunie 2012

Prieten mi-e copacul....


Îmbrățișez copacul

Și pernă-mi este mușchiul

Ce l-a cuprins din iarbă

Să îmi aștern culcușul.

În nopțile prea triste,

Cu lacrimi ud pământul.

Îmbrățișez copacul

Ce-acum îmi e prieten.

Cad singură pe gânduri

Dar cum m-am prăbușit?

Lumină-mi este luna

Sub pomul despletit

Cu palmele-nclștate

Strivesc doar frunze moarte

Căzute-n jurul meu

Să mă-ncălzească-n noapte

Am tălpile rănite

Și inima fărâme

Îmi strig amaru-n șoapte

Să nu trezesc natura

luni, 25 iunie 2012

Fluturi


Sunt fluturi de …gând

Ce zboară departe

Din suflet curgând

Mireasmă în noapte

Cu fluturi de gânduri

Pot lesne zbura

Prin noapte sub ceruri

Găsind liniștea

Sunt fluturi ce pleacă

Precum gândul meu

S-ajungă departe

Spre sufletul tău

Îmi ies prin toți porii

Din minte și glas..

Sunt gânduri…sunt fluturi??

Nimic…doar un ” bun rămas”!

Maci


Maci        



Splendoarea din iarba-nflorată

Sunt maci cu mirosul din câmp

Tulpina suavă de verdele crud

Petale-s moi, delicate

Sunt flori de un roșu profund

Cu capul ce stau aplecate

Firave, plăpânde

Și totuși… semețe

Că ai sentimentul iubirii mărețe

Prea dragi îmi sunt florile roșii

Gătite în soare, prea mândre cu locul

Frumoase petale și roșii ca focul



Ascultă splendoarea din iarbă…

Și taci!

Să-ți cânte doar floarea din iarbă

Și maci

Tu doar să privești cărarea-nflorată

Să calci peste rouă cu fața curată

Doar macii

Să ardă-n culoarea de foc

Tu mergi cu iubirea

Te rog!

Nu sta-n loc!

Privește splendoarea din iarbă

Și taci

Ascultă doar raza de soare

Și maci….

Voi invata natura...


                                                        



Voi învăța universul să-ți vorbească în locul meu

Fiecare părticică din el și fiecare vietate





Le voi spune florilor

Să înflorească atunci când vei dori să vi

Și să-ți așternă în cale un covor multicolor

 Le voi spune păsărilor

Să cânte un tril pentru tine

Cred că voi învața toate vietățile pământului

Să facă ce știu ele mai bine

Pentru atunci cănd vei  fi  lângă mine

Și mai cred că ele ne vor înconjura

Și te vor mângâia în locul meu

Eu să privesc doar sclipirea din ochii tăi

Pentru că atunci iți vei da seama

Că am avut puterea de a învăța fiecare floare si pasăre

Și animal  și pom

Și absolut tot

Să-ți declare dragostea mea

Dar cred că nici imensitatea declarațiilor

Tot nu va ajunge să-ți spună tot ce simt pentru tine

Și mai cred că dacă voi spune soarelui să răsară inaintea ta

Și voi spune lunii să-ți lumineze pașii

Și stelelor să-ți vegheze somnul

Prin mangâieri delicate

Și ploii să te ferească

Și cred ca voi spune  să te ocrotească

Doar ca să fi fericit

Și vântului să-ți răvașească părul în atingeri suave

Și mai cred că îmbrățișarea mea

Și sărutul tremurând

Și corpul tresărind la fiecare respirație a ta

Te va face să mă iubești mai mult

Atunci nu voi mai crede

Voi fi sigură

Și fericită să mă dorești

Voi fi sigură că toate acestea îmi sunt partașe  pentru dragostea ta

Tu crezi în așa ceva??





















Un cer senin



                                                                       
Când viața ți se pare

Prea tristă și pustie

Când totu-i cenușiu

Și nu mai ai ieșire

Pictează-ți cerul albastru

Și-un soare zâmbitor

Găseste-i loc speranței

Și-alungă orice nor      

Pe pensulă să-ncapă

Culori înmiresmate

Culorile iubirii

Fără desene-abstracte

Tu grijă ai la linii

Să nu se curme scurt

Să lași să se întindă

Din cer pîn” la pământ

Pictura ta să fie

Un cer imaculat

Iar soarele iubirii

Să nu apună niciodat”






joi, 7 iunie 2012

Motanul leneș





















Un motan cu blana deasă

Vine des la noi în șură

Pitulit de după casă

De l-am prins cu brânza-n gură



Pe boticul murdărel

De la brânzica gustoasă

Dă cu limba ștergărel

Ce pisică puturoasă!



Șade ziua tolănit

Printre paiele din șură

Șmecher tare stă pitit

Noapte vine și ne fură



Azi i-am dat un pește mare

Să-i arăt cât sunt de bună

Că-l iubesc, dar îi zis tare

-Treci la muncă ghem de blană!



                               

















                                                  














Gărgăriță-riță




Pe o floare din grădină

Cu petale albișoare,

Stă cu aripile-n soare,

Gărgărița la odihnă.



Roșie și cam pătată,

Cu buline negre, mici,

Mititică și-ndesată

Ca-ntr-o lume de pitici.



Rotunjoară, grijulie

Ce se mută tacticos

De pe-o  frunză verzulie

Pe-o petală, dus și-ntors.



Delicată gărgăriță

Cu costumu-ți roșior

Ce-ai venit din poieniță

Să mă bucuri de cu zori!



Mică gărgăriță-riță

Vin' la mine pe obraz,

Să zâmbim duios spre soare

Ca să pleci nu te mai las!







marți, 5 iunie 2012

Nimic


                                             





Nimic





Nimic nu mai am acum

Mi-e inima făcută scrum

Căci am crezut că am avut

M-am înșelat prea crunt



Nimic nu am

Și totuși e ceva….

Mi-a mai rămas durerea

Și lacrima și dorul

Și plânsul și suspinul

Și infinitul negru

Mai am nemarginirea



Mai am…

Mai am un zâmbet slab

Firav pe buzele pârlite

Căci râsul vesel ce-l aveam

Acum îi este frică să-l înfrunte



Mai am…

Mai am două picioare

Ce nu vor să mai meargă

Degeaba-i rouă-n iarbă

Refuză să le steargă



Mai am…

Mai am și două brațe firave

Odată puternice, tânjind la-mbrățișare

Acum sunt două brațe inerte și greoaie

Dar c-o putere slabă

Lăsându-mă să scriu



Să scriu

Atât mi-a mai ramas

Condeiul, o coală de hârtie

Și-un ultim „bun rămas”



Mai am ceva

Mai am doi ochi ce plâng neâncetat

Sunt multe lacrimi calde

Ce sufletul avid după iubire

Acum e inundat



Mai am

Mai am doar gânduri triste

Și dor de visul meu

Mă doare timpul acesta

Știind că nu-i al meu



De fapt…nimic nu am

Nimic nu sunt

Sunt doar o moartă vie

Călcând haotic pe pamânt



Spuneam că am nemărginirea

Aceea da, e a mea!

Să stau pe margini de prăpastii

Aceea da, este a mea



Nimic nu am

Și totuși am ceva

Căldura florilor ce le iubesc

Lumina stelelor din noapte

Pustietatea dintre dimineți

Și urletul din șoapte



Nu am nimic

Și totuși am

Un testament imaginar.

Unde vă las doar ce aveam

Iubire multă pentru fiecare

O dragoste imensă cu drag si veselie

Și-un suflet de copil

Atât mai am la mine

Le las cu bucurie

Atât mi-a mai rămas

Eu n-am tânjit la aur, la luna de pe cer

La bani și la averi

Averea mea imensă

E sufletul curat

Am vrut să fiu bogată în suflet și visări

Acum nimic nu am

Ce am avut..am dat

Toți au primit…

Nimic n-am luat