vineri, 24 februarie 2012

Fara tine





                                                       



                                                         FARA TINE



    



Cu tine orele sunt clipe

Si zilele doar ore,

Cu tine clipele-s marunte

Si nu ma satur de iubire.

Si te ador si nu pot crede,

Ca te cunosc si te iubesc.

Cu tine tine clipele-s prea mici

Sa te iubesc cum imi doresc.

Sa te sarut cand nu am aer fara tine

Cred ca te-as sufoca

Si sa te strang in brate

Cand nu am echilibru

Mai mult ca sigur te-as bloca

Ma –ndrumi mereu cand nu e bine

Si ma ajuti sa nu clachez

Sunt ani aceste clipe fara tine

Si o eternitate pana te-ntalnesc   ....


Mă crezi???




                                                                           


                                                 Ma crezi???



Cand te iubesc ,ma crezi?

Cand te ador m-alinti?

Imi sorbi din buze,

Fierbintile dorinti?



Ma crezi cand spun,’’iubite’’?

Ma crezi ca-s fara minte?

Ma crezi ca fara tine,

Sunt goala,pustiita?

Ma crezi ca te visez

Si-ti caut numele?

Imi dai crezare oare,

Ca-s goale clipele

Ce fara tine sunt?

Si greu imi vad menirea,

In tine e salvarea,

Ea este chiar…iubirea.

Ma crezi cand plang?

Ma crezi cand rostesc vorbe,

De mine intelese?

Sunt vorbe patimase,

Sunt fire de speranta.

Acum e ca o poveste

Imensa fara fata…

Ma crezi ca sunt nebuna…

Cand spun ca te iubesc?

Ma crezi ca fara tine,

Nu-mi place sa traiesc?



Eeiii bine, dragul meu cel drag!

Acum ca te-am convins,

Iti spun cu foc in glas:

Ca esti partas la totul,

Ca ai contribuit,

Sa imi sucesti si mintea

Si capul si ‘’piciorul’’



Ca ai trezit in mine,

Ce nu stiam…AMORUL

joi, 23 februarie 2012

PETALE DE PLOAIE


                                                                                                          



Imi cad petalele de ploaie,
Pe crestet pana-n suflet.
As vrea sa-mi aud gandurile
Dar nu mai pot de urlet.
Imi striga neancetat in tample,
... Ca ropotul de apa.
Imi suiera prin pleoape
Si inima-mi se umple
Si toate-s grele...o povara.
Mi-e greu sa fiu acum rationala.
Si sed...si plang prin ropotul de ploaie
Si vreau sa ma scufund
In dulcile petale,
Dar e ceva ...ma tine
Ma tintuie de dig.
E ud afara...si e frig
Si vreau sa ma-ncalzesc
Sa-mi fie bine.
Nu vreau sa uit de vise
Sunt mult...mult prea putine.
De fapt este un singur vis
Sa pot sa fiu iubita
Sa pot sa scap din lanturi
Sa stau cu fata-n soare,
Sa nu ma mai lovesc,
De visele urate
Ce nu ma lasa sa ''traiesc''
Vedeti??
E doar un vis...
Sa pot fi fericita....

Si vreau sa ma ridic
Din ropotul de apa,
Din ploaia de petale…
Eu am un singur vis
Va fi,
Va lua amploare
Nu ma scufund….nu inca
Mai am o viata-n fata
Ce trebuie traita!

miercuri, 22 februarie 2012

Cu timpul pe urmele noastre

Cu timpul pe urmele noastre







Urmarind comentariile placute si interesante care sunt parerile si invatamintele noastre din viata si despre viata,incep sa meditez si sa ma intreb.
Vorbim de ‘’timp’’de exemplu,azi,si ma intreb si pot afirma din experienta.Insa pentru o meditatie mai ampla ,intodeauna incep cu o intrebare sau chiar mai multe,depinde doar ce ma framanta sau ma doare.
O sa va rapesc putin din timpul dvs.,sper sa-mi... impartasiti ideile,gandurile,pe scurt poate va regasiti multi in ‘’scrierea’’mea.
Deci vorbeam despre TIMP,timpul nostru care ne-a fost dat.
Cand eram micuta,intodeauna inainte de culcare,parca era un leit motiv,ma intrebam.De ce exist EU…EU…CUM SUNT EU????Si faceam tot felul de proectii si repetam eu…eu…eu.Imi inchipuiam ,de fapt asa: credeam ca noi suntem niste uriasi si in noi se afla alta lume,alt univers,mecanisme si tot felul de ciudatenii care de fapt era proectia mea din lumea reala,cum vedeam cu ochisorii mei de atunci.Asa adormeam cu …eu ,cum tocmai eu?.Eram la gradinita, nu eram de condamnat .
Crescand,intrebarea ‘’cum tocamai eu?’’ a persistat chiar si acum.Timpul insa,m-a facut sa inteleg ca am venit pe lume cu un rost,sirul evenimentelor asta m-a facut sa cred.E adevarat sunt pe locul 10 pentru ca nu am avut ‘’timp ‘’ sa ma gandesc si la mine,ca trebuie sa traiesc si s a fac pentru altii ,nestiind sa ma pun pe mine pe primul loc,acum e tarziu,nu foarte pentru ca timpul le rezolva pe toate si se pot indrepta mici’’chestiuni’’ pe ici pe colo,insa singurul regret care il am este ca nu am stiut sa ma iubesc si sa ma respect pe mine,pentru ca am pus pe primul loc persoanele dragi din viata mea.Nu este un lucru rau dar unii au apreciat altii m-au facut sa ma simt ‘’inutila’’ aruncandu-ma intr-o prapastie fara capat…oofff si timpul nu se mai intoarce inapoi…
Si aici intervine timpul.Poate daca as putea intoarce timpul as face aceleasi ‘’greseli’’as iubi neconditionat aceiasi pesoana care m-a rapus sufleteste iremediabil, as fi un copil nebun,o adolescenta destul de matura pentru ‘’timpul’’ ei.
Cum este de fapt?
Timpul pe urmele noastre sau noi pe urmele timpului?Frumos ar fi sa tinem pasul cu el..Uneori reusim alteori ,nu.Uneori pierdem timpul atat de placut si nu regretam,alteori il pierdem si …vaai de unde il mai luam inapoi???
Tocmai pe aceasta premiza putem invata din greseli,putem indrepta anumite’’secvente’’neplacute din trecutul nostru,care la timpul lor nu am stiut,nu am avut experienta necesara sa le facem cum trebuie.
Timpul trece ,crestem,ne maturizam,imbatranim decat fizic pentru ca timpul nu asteapta el merge mai departe.Cred ca e singurul care stie ce face,merge mai departe indiferent de ce lasa in urma.Noi suntem singurii care ne inpotmolim adesea dand vina pe timp.
Nu am avut timp sa ascult,nu am avut timp sa iubesc ,nu am avut timp sa rad,nu am avut timp sa privesc in jur,nu am avut timp sa ascult de sfaturi…nu am avut timp ,sa –mi fac timp…De ce toate acestea,nu cumva ne hazardam uneori sa o luam inaintea timpului?Sau sa-l fentam sa-l tinem pe loc?Asta nu se poate,el stie ca trebuie sa treaca,asta e menirea lui.
Si spun..acum pot spune!
De ce nu mi-am facut timp sa ma uit in sufletul meu pana acum?
De ce nu am vrut sa-mi fact timp sa-mi traiesc tineretea?
De ce nu am inteles ca fiecare etapa din viata e la ‘’timpul ‘’ ei si nu se repeta?
De ce constienta fiind ,nu-mi fac mai mult timp pentru parintii mei?Pentru ei timpul de acum parca zboara.Pe masura ce imbatranim timpul trece mult mai repede , an dupa an si te trezesti zbarcit si carunt.
Eeeii?? Ceea ce scriu acum este rezultatul incapatanarii mele de a crede ca timpul imi este prieten si tine el pasul cu mine.Ei bine ,nuu! Eu trebuie sa tin pasul cu el,cu timpul.
Sunt bune si regretele,pentru ca viitorul suna cel putin promitator.Asta ca sa nu fac abuz de optimism.
Putem indrepta,ne putem bucura de timpul ramas si putem tine pasul cu el.Acum ca am devenit mai intelepti si mai echilibrati.
Si spun raspicat:TIMPUL NU ARE RABDARE PENTRU CAPRICII PROSTESTI!Ori ti pasul ,ori te-ai facut codas.Alergi de-ti rupi pingelele sa-l prinzi din urma dar deja obosit incerci sa zambesti si sa spui:
DE AZI AM TIMP!!!



                                                      
                            
Cand timpul zboara-n calea noastra,

Neputinciosi sa-l mai intoarcem,

O clipa doar sa mai petrecem,

Sa intreptam cate-o greseala,

Sau sa traim ca prima oara.

Nu se intoarce…el goneste

Nu are vreme de odihna

Si toate trec si se petrec,

Si  bune si cu rele si fericire si durere

Doar noi sa stim sa-l folosim

Sa nu se duca fara noima.

Si spun mereu fara-ncetare,

Ca toate sunt la timpul lor.

Asa e dat ,asa e scris

Si cum imi place sa rostesc

Nimic in viata nu e intamplator

Si TIMPUL nostru-i calator…











marți, 21 februarie 2012

Enigmatica făptură

                                                                              





                                          Enigmatica faptura



Fantomatica făptură                                           

Mergând singură pe drum

Călcând rar,ușor  pe zgură

Nu-și găsește căi nicicum.

Și prin ceață ,fără noimă

Lăcrimând,zâmbind ar vrea.

Enigmatica făptură,plângea mult și suspina.

Își cuprinse chipu-n mână

Fără să zărească o stea.

O zărea cândva sărmana,

O zărea ...dar n-o vedea.

Acum pleoapele-i sunt grele

De la plâns și ceața grea

Enigmatica făptură

În genunchi se tot ruga.

Ceața-i deasă împrejuru-i

Și e nor si vreme rea,

Pe podeț în juru-i apă

Crengile o mângâiau.

Și se sperie și geme

Și se tânguie în ea,

Furioasă și sleită

De puteri,înebunea.

Dar zaăi din nou steluța

Licărea pe  luciul apei

Și-a zâmbit sărmana fată

De crenguțe mângâiată.

Enigmatica făptură

Șterse lacrimile mari

Salutând sfios steluta

Ce-o va duce la liman........



ILUZII                                                                                     





Iluzii si vise traite aevea,
Avem oare timpul cu noi ca prieten?
Stam drepti si visam la locuri frumoase,
Dar nu incercam sa vrem sa trezim
Nicicind o visare mai ampla.
De noi,despre viata din suflet plangand
Si stam si visam...
Trezirea-i departe
Visam si visam
Iluzii desarte
Ooo ..Doamne!!
Dar hai sa visam la lucruri frumoase
Fantome,stihii si vampiri,
Lasam pe la altii!
Noi suntem frumosi si dulci si naivi.
Visam intr-o lume perfecta
Aceasta-i visarea ce noi o avem,
Facandu-ne viata lipsita de griji
Visam la iubire si fete frumoase
Si printi ce ne cheama pe bratele lor
Si radem cantind,ne jucam...
Si visam....
Fantoma-i departe...

În zadar



                                                                             



Cand sufletu-i gol si nu ai ce-i face

 Taci,rabzi si stai ca pe ace.

 Te vrea?

 Te iubeste?

 Te adora,te simte?

 Sau sunt vorbe goale venite in minte?

 Si stai si te mistui si plangi in zadar,

 Iubirea-i o forma decat de amar

 Amar e pelinul,amara-i durerea

 Si sufletu-i gol si nu-i sti menirea

 Menirea e el,curaj n-ai sa-i spui,

 Pacat!

 Ar fi vremea sa nu mai amani!

 Dar nu!

 Iti e teama ca vorba rostita

 Sa nu se destrame,ca nu esti iubita

Ii spui?

 Ce folos?

 Ca nu-ti da crezare,

 Nu-i pasa de tine,se uita in zare

 Si-astepti doar o vorba,o soapta macar

 Primesti nepasare si numai tacere

 Tacerea e cruda,creaza durere

 Si plangi,iubindu-l in taina

 Caci vorba rostita cu spaima

 A FOST IN ZADAR

duminică, 19 februarie 2012

Culori de iubire

                                                               Culori de iubire



In culori de iubire,te invalui femeie,

Cu ochii din stele  si buze de miere

Matase ti-e parul,fuior de sclipire

Cu zambetul dulce,culoare de mure,

Cu sanii-ndrazneti,semeti sta spre mine

Si pielea plapanda in lungi dimineti.                         

Culcata pe-o parte starnesti pasiune

Soptindu-mi usor,trasarind in suspine

Cu obrajii ca focul ce ard de dorinta

Iti freamata corpul si toata fiinta,

Starnesti pasiuni in culori de iubire

Te-nvalui in ele,pe tine,femeie!
   Vorbind cu luna                                                                
Desculta pe matasea dura,
Tresar de parca merg pe zgura.
Ma-ndrept spre-o stea
M-alatur lor,
Sunt multe intr-un viu decor
... Sunt mii si mii
E o perdea…
Sunt ca o mantie in fata mea.
Si e-ntuneric printre ele,
Abia se vad plutind pe stele,
Sperantele…iluziile
Si ma plutesc cu parul gol
Si vreau s-ating o stea decor
Si parca zbor…
In jurul lor,in jurul viselor
E aer bland si cald,respir
E ca si cand…
E ca si cand….e un delir!
Ooo ,noapte dulce si duioasa
Presara-mi stelele in par
Si lasa-ma sa fiu frumoasa,
Alunga-mi lacrima de dor.
Si voi pasi cantand spre luna
Ce ma priveste-ntrebator
Din stele mi-ai facut cununa
Pe capul gol si visator.
De ce-mi zambesti asa sagalnic?
Esti luna sau vreun varcolac?
Eu te cuprind doar cu privirea,
Nu te ating sa nu te sting…

De n”ar fi măști

                                                                              .


                                                      De n'ar fi masti...


Santem masti pe scena vietii

Si gandim cum poate fi,

Sa lasam fatarnicia

Si complexul de-a iubi

Ne ferim sa spunem vorbe,

Vorbe dulci si delicate,

Ne-ncurcam in vorbe goale..

Niciodata cu valoare.

Ne ascundem dupa masca.

Una rade,alta plange,

Alta-i dura si de piatra,

Alta-i calda,delicata.

Si ne punem valul firii

Fara sa dam ghes iubirii.

Ne mintim creind fantasme

Si nu pretuim nicicand

O iubire ca in basme.

Suntem goi si reci si duri

Punand masca...suntem buni



De ce oare nu intelegem?

Ca o masca fara suflet,

Nu rezista,nu are cuget.....

Eu

                                                                                                                          



                  
Am viata mea facuta chiar de mine

Din prea multa iubire si fara fericire                        

Gresind si vinovata-mi cer iertare

Nu am putut sa fac mai mult…

Si acum ce rau imi pare



Sint vesela si trista,

Zurlie si imbufnata

Sperand intr-o copilarie

Ce n-am avut vreodata



Si plang si rd

Si fara de speranta

Nu intrevad nimica

Sa imi revin vreodata



Incerc sa evadez,

Sa fug de mine,

Sa plec in alta lume

Sa nu mai stiu suspine



Sa evadez din lumea mea

In lumea mea…

Aceiasi cateodata

Sa plec din ura si-ntuneric

Ca sa ajung la soarele feeric



Dar incapatanata,cu vina citeodata

Nu pot sa uit de toate…

Am inima blocata

Cu gindurile mele

Fac pact inca o data



Si nu ma lasa ele

Sa rad si sa traiesc

Oricit de mult as vrea

Mi-e frica sa iubesc



E un copil in mine

Ce rade si se joaca

E o femeie dulce

Frumoasa cateodata

Sunt o furtuna scurta

Pe marea intunecata

Si licar de lumina

In noaptea instelata

Si rad si plang  si iarasi rad

Sunt optimista parca….

Dar nu voi fi curind

Si gandurile mele

Frumoase sper…dar rele

Sa ma ajute Doamne!

Sa fiu …

Sa am putere  

vineri, 17 februarie 2012

Peronul cu vise





                                    
                                          Peronul cu vise





Cand sunt ingandurata,imi vine sa ies si sa peivesc ploaia.Sa simt cand imi atinge usor fata si pleoapele,Intind mana sa o cuprind in palma ,este asa delicata,parca-i un puf care se prelinge printre degetele tremurande si rosii de frig.

   Imi place sa ma asez si sa privesc in zare si sa-mi inchipui’’ cum ar fi daca?’’Si fac tot feluri de proectii.

   Vaaai!Uneori zambesc,e asa de frumos in lumea viselor,totu-i fara pata.Normal,in vis ne ‘’fabricam’’o lume perfecta unde nu exista cusur.Alteori,plang si mi se face teama,pentru ca mi-e ciuda ca nu pot visa din cauza cosmarului acela care nu ma lasa sa fug si sa ma eliberez.

   Dar iau umbreluta si ma asez pe marginea peronului,acolo unde trenurile vin si pleaca,unul intr-o directie si celalalt mai ramane uneori sa astepte calatorii intarziati.

   Oooff!Eu mereu sunt intarziata si nu reusesc sa ma urc in el,uneori de teama ca nu am loc pentru ca sunt altii care ma imping in afara.Nu cred ca sunt mai ageri decat  mine,stiu doar sa-si fac loc,indiferent cum.

  Dar nu-i nimic.Intr-o zi voi prinde trenul.Acum nu pot.Prefer sa stau sa si sa ascult muzica picaturilor de ploaie calduta,sa ma uit in zare si sa urmaresc atenta cum se inveseleste natura de jocul zglobiu al apei care o inunda,cum ceata se ridica.Mereu spun ca ceata este semnul pamantului cand este insetat.

  Oare din cauza cetii nu pot vedea trenul?Vad totusi o luminita si parca se apropie.Nu!Prefer sa visez pana aud suieratul aproape,nu ma mai uit in zare dupa el…Va veni.

  Pana atunci mangai cu obrajii si mana picaturile de ploaie care nu inceteaza sa se joace cu genele si parul meu.E placut sa simti mirosul ud de ploaie care mi-a cuprins piciorusele,stau nemiscata…

  Multe trenuri intarzie,unele se impotmolesc,ha ha..al meu cred ca a deraiat.Rad,imi place sa glumesc cu mine,mi se pare ca asteptarea este mai blanda…..Intr-o zi eram atat de trista,ca stand pe peron, am avut impresia ca nu mai exista sinele de tren .A doua zi insa,dupa o ploaie de lacrimi nocturna ce mi-a spalat fata,am verificat,erau tot acolo.Ce ti-e si cu mintea omului,cine sa le ia??

Si acum sunt zgribulita in asteptare si am dar drumul visului copil,el e mai zglobiu,ma inveseleste…

E minunat…in ploaie , aroma delicioasa a naturii si visul copil care se joaca…in asteptarea trenului…ce va veni.

Căprioara

                                                  

                                                    
                                           Caprioara





Cand scriu,imi eliberez sufletul de povara grea a durerii ce l-a cuprins.Sunt atat de neiertatoare si nemiloase aceste ‘’rele’’ ,ca incoltesc sufletul precum o caprioara nevinovata cu ochisorii speriati si umezi.O inghesuie intr-un colt al disperarii de unde sa nu poata scapa.Ranjesc cu bale la gura si scot sunete infioratoare,incercand sa tortureze pana la sange dar nu omoara,te distruge incetul cu incetul pana te predai.

  Ce poate face o caprioara in fata acestor bestii?

Sa planga?

Sa ceara indurare?

Sa ingenunche?

Sarmana,le face pe toate insa relele nemiloase simt cand o cuprnde panica si  ochisorii plini de lacrimi si savureaza durerea ei.

Insa o caprioara nu cedeaza niciodata daca vrea sa traiasca cu adevarat,indura umilinda dar nu  se preda.Te-ai predate esti ‘’mort’’si poti alege sa fi ca ele,ca bestiile.

  Taria de caracter si rabdarea,bunatatea si intelegerea,perceptia corecta a lucrurilor,intelepciunea si ratiunea impreuna cu diplomatia inving mereu peste toate relele.De ce?Pentru ca ‘’bestiile’’ nu au asa ceva si caprioara numai in felul acesta se poate salva.

  Ea s-a nascut pura,inocenta,nu stie sa faca rau,nu poate sa umileasca.Uneori este nevoita sa invete ce este trufia,daca alege calea mai urata de a se salva.Insa nu este de condamnat.

  Aveti grija va spun,cui lasati in grija caprioara.Pentru ca o poate rani iremediabil,o poate transforma in bestie,sau in cel mai nefericit caz o poate ucide.

  Protejati-va caprioara si lasati-i ochisorii limpezi si senini si libertatea de a fi frumoasa si buna!


                                                           

Prințesa Pricolici

       Printesa Pricolici



Era odata,o fata trista si nefericita,care credea ca iubirea s-a sfarsit pentru ea.

Si-a incredintat sufletul si iubirea unui om care pentru el iubirea nu isemna decat  a i se oferi ,a  face,a executa.Un om egoist si fara scrupule.

Fata nu a avut putere sa fuga de el,dar s-a refugiat in lumea viselor crezand ca va fi mai fericita.

 Se trezea in fiecare dimineata cu broscuta ei testoasa de plus in brate  si isi zambea singura,alteori plangea ,uita in ce zi se afla.La ea toate zilele erau la fel.

Intr-o zi se trezi pe o insula minunata,inconjurata de verdeata si flori,de pasari viu colorate.Valurile spumoase se spargeau de tarm,murmurandu-i…’’buna dimineata Printesa draga’’

Era o printesa,zambi la inceput ,dorind sa grabeasca pasul,sa exploreze totul,curioasa parca de minunea in care se trezi.

Auzea neancetat…’’buna dimineata Printesa…printesa…printesa.Pasarile frumos colorate se jucau in jurul ei,fluturii bateau din aripioare ca o melodie de clopotei de diamante.Incepu sa alerge printre flori si frunze…era fericita,se invartea si radea.

Le raspunse

-Buna dimineaataaa,buna dimineataa!!!

Se simtea libera si fara griji intr-o lume de basm.

Dar se opri brusc  si vazu un chip de barbat,care se amuaza de fericirea ei ,era atat de copilaroasa printesa.

-Vad urmele tale pe insula mea,ii spuse barbatul.

Printesa holba ochisorii ei inlacrimati si nu stia ce sa raspunda.Ii lua seama barbatului,era atat de frumos  si un zambet ce-i scotea in evidenta ochii albastrii minunati,un albastru ca marea linistita.Tinea pe umar o pisicuta cu ochi albastri ca ai barbatului.Barbatul era inalt si voinic cu maini frumoase si vanjoase.

Printesa fastacita,ii raspunse

-E insula dvs.?

Atat a putut sa-i spuna domnului frumos.Ii mai privi o data fata,inspira bunatate si si liniste.

Printesa isi reveni putin si se apropie de el.

-Ma numesc …Printesa,incantata de cunostinta!Si zambi fericita de noul ei nume.

Ii dadu mana tremuranda de emotii,inima ii batea parca sa iasa din piept.Barbatul se apropie de ea zambind,deveni serios .Intinse mana spre fata si o saluta.

-Bine ai venit frumoasa fata,voi fi fericit sa te am alaturi.

Printesei i se invartea capul,ametita de frumusetile ce o inconjurau si de prezenta barbatului de langa ea.

Au inceput sa vorbeasca,sa-si povesteasca.Aveau atatea in comun,gandeau acelasi lucru in acelasi timp,vorbeau amandoi odata si apoi incepeau sa rada.Este minunat cavalerul(asa l-a numit printesa in gand)Radeau si glumeau.Printesa prinse curaj,era nebunatica si il provoca la joaca.Alergau si se tavaleau in iarba umeda si calda de la soarele ce ii proteja parca.Se luau de maini ,se imbratisau,nici cavalerul nu era mai prejos,ii placea sa se joace si sa inventeze joculete glumind si zambind de ispravile lui.Pisicuta Puf,alerga dupa ei facand tumbe si mieunand ,jucandu-se printre piciorusele printesei.

Printesa era atat de faricita  pe insula aceea langa Regele sufletului ei.Deja il ridicase la rang de Rege,adresandu-se cu Majestatea Ta.Ea era printesa Pricolici,asa ii spunea regale,pentru ca era micuta ,zburdalnica si vesela.Se mai imbufna ea si se supara pe rege si regale pe ea dar aveau un beci unde intrau pana recunosteau care si cu ce a gresit.

Se completau ,se iubeau de parca erau suflete pereche.Erau de fapt suflete pereche.

Intr-o noapre tulbure de furtuna printesa se trezi plina de broboane de transpiratie,plangand si tipand .Se trezise cu un cosmar,il visase pe acel zmeu egoist si r au de care nu mai dorea sa auda si sa stie,era prea fericita cand o iubea Regele ei.

Regele o simti si o cuprinse in brate ,mangaind-o tandru ,sarutand-o pe toata ferisoara ei inecata de lacrimi,soptindu-i ca nu o va mai lasa sa fie nefericita.S-au iubit pana in zori cu pasiune pana la epuizare,adormind imbratisati si mangaiati de rasaritul soarelui ce le zambea.

-Buna dimineata Majestate,te ador!

-Buna dimineata printesa ,imi esti tare draga….ce mancam azi???

Si incepura sa rada fericiti de a trezit-o pe pisicuta Puf care fornaia din nasuc si isi misca mustacioara nemultumita ca e deranjata,se uita la ei ,isi facu loc intre perne si isi contiunua somnicul de frumusete.Draga  de ea Puf…






Urlet interior


Îmi urlă in minte potop de cuvinte
Îmi urlă durerea născută-n suspine
Si urlă nevoia de plâns nesfârșit
Si urlă-n abis din visul iubit
Si urlă copilul din mine fugind
Si urlă  femeia frumoasă  murind
Si urlă nevoia iubirii
Nebună de vise si dor si alint
Nebuna femeie se vede prințesă
Si plânge si fuge cu frica știind
Că visul frumos de cristale se sparge
Nebuna femeie frumoasă știa
Ca doar fericirea, iubirea din ea
Copilul femeie se poate salva
Si fuge desculță  pe visele moarte
Aleargă zărind doar steaua din noapte
Si urlă copilul fetița din ea
Femeia nebună de vise  plângând, spre stea se-ndreptă
- Hai stea micuță  cuprinde-mă-n brațele tale
M-alină duios cu șoapte din mare
Mă mângâie lin cu raze cristale
Si pune-mi in păr tot praful de aur
Si-mbracă-mă in mantia ta de mătase
Si hai să valsăm pe-acorduri frumoase
Să tacă si urlet si strigat de dor
Să-nghețe durerea din suflet fior
Să urle doar zarea si marea
Femeia copil e cuprinsă de noapte
Adoarme zâmbind împietrită-n cuvinte
Copilul femeie scâncește dulci șoapte
Femeia duioasa adoarme iubita de stele…”cuminte”