Prieten mi-e copacul....

Îmbrățișez copacul

Și pernă-mi este mușchiul

Ce l-a cuprins din iarbă

Să îmi aștern culcușul.

În nopțile prea triste,

Cu lacrimi ud pământul.

Îmbrățișez copacul

Ce-acum îmi e prieten.

Cad singură pe gânduri

Dar cum m-am prăbușit?

Lumină-mi este luna

Sub pomul despletit

Cu palmele-nclștate

Strivesc doar frunze moarte

Căzute-n jurul meu

Să mă-ncălzească-n noapte

Am tălpile rănite

Și inima fărâme

Îmi strig amaru-n șoapte

Să nu trezesc natura