Azi sunt pesimista

Sunt zile și zile, însă astăzi e ziua rea în care gândurile triste îmi dau târcoale și  nu mă pot opri din pesimism. Eu, optimista înascută, mi s-au scufundat corăbiile.

E ziua în care îmi fac autocritica.

Să fie oare sfărșitul lunii și trebuie să-mi inventariez defectele și calitățile și stările de bine și cele de rău, sentimentele??

Să trebuiască să-mi fac inspecția psihică periodică, să nu cad în neant, să pot fi încă pe picioarele mele cu mintea întreagă?

Să plâng și să-mi curățesc ochii și sufletul de greutatea apăsătoare ca un plumb care s-a pironit în el, în suflet?

Nu știu!

Știu decât că anumite semnale mi-au șuierat în creieraș și-mi spun să-mi revizuiesc trăirile și sentimentele, dacă nu vreau să mai fiu rănită.

Nu cred că pot, sunt prea încrezătoare în oameni, dar în același timp suspicioasă, pentru că sunt naivă și cred tot.

Așa este, cred tot, pentru că nu știu să mint și nu sunt capabilă să înțeleg cum alții pot minții.

Mă port copilărește, sunt prea copilăroasă și acum mă întreb.

Oare cei ce o să citească , vor râde de mine?

Nu-i nimic, sunt doar gânduri și sentimente.

Sunt eu când sunt pesimistă dar sunt pesimistă cănd simt respingere  și…..și nimic, poate aberez.

Așa se manifestă pesimismul…de mâine sper să îmi revin.

Deja mă simt mai bine, poate pentru că am ajuns la o concluzie….să fiu eu, să fiu tare și să-mi știu locul.

Așa nu voi mai fi rănită.

Inspecție și revizuire încheiată.

Am ales…deja încep să zâmbesc.