Oglinda sufletului

                       



Stau și mă gândesc uneori cum suntem noi alcătuiți...Și cred că mult prea mult suntem compuși din temeri gânduri,sentimente ,trăiri...care uneori sunt cu mult mai mari decât întregul nostru fizic ,alcătuit din oase ,carne ,substanțe, absolut totul palpabil, vizibil...iar sentimentele ,trăirile, gândurile ,depășesc cu mult compoziția noastră ,ele ne domină. Și ce frumos ,când gândurile și sentimentele sunt frumoase aproape că uităm ,uităm cum suntem și dăm frâu liber fericirii....Însă când mintea e străbătută de negură și sufletul atât de plumbuit ,greu și atât de dureros,ne amintim că suntem totuși mai vulnerabili in fața sentimentelor și a gândurilor.Gândim,ne scormonim creierii să încercăm să întelegem ceva și când ajungem la un capăt sau  vedem o luminiță cât de mică, zâmbim. Și zâmbim satisfăcuți dar niciodată nu așteptăm să ajungem cu adevărat la lumină.  Și știu și de ce, pentru că nu avem răbdare sau nu suficient ...
Ooofff !!!
Ce am fi dacă nu am avea sentimente?
Unii ar spune că suntem de piatră sau de gheață  sau că nu suntem suficient de” umani ”.
Asta cam așa ar fi.
Eu spun altfel.Că toți avem o căldură sufletească și suntem buni și sensibili, însă unii nu știu să o arate .Iar cei ce arată prea mult sunt în pierdere tocmai că nimeresc peste persoanele bune și sufletiste dar închise mult în interior ,ce nu știu să -și exteriorizeze bunătatea .
 Degeaba avem simțul umorului dacă nu știm să zîmbim,degeaba suntem veseli dacă nu știm să o arătăm. 
 Și tocmai de aceea spun, lovitura fizică se vindecă și e mult mai puțin dureroasă decât cea emoțională care te rănește nevizibil dar iremediabil.
.In fine !
Cred că am gândit prea mult și fizic mă doare capul .
 Emoțional ,mă doare sufletul........
P.S ..Și când ne gândim că toți își ajustează fizicul să arate cât mai bine dar de suflet uită majoritatea....