Am așteptat în fiecare seară
,
Să pot prinde luna
Ca să ți-o trimit
Cănd dormi, al meu iubit.
Am împins-o,
Am purtat-o pe brațe,
M-am și jucat puțin cu ea.
Am curățat-o apoi de pete
Să fie imaculată ca
dragostea mea
Am legat-o chiar, să nu-mi scape,
Apoi am aranjat-o în formă
de zâmbet
Am pus-o pe un piedestal
Am măsurat-o ca să știu
Dacă încape în rama
sufletului meu
Ca să ți-o pot oferi
În formă de tablou
În culori de speranță
Am pus o scară
Să poți ajunge mult mai usor
La al meu dor
Și așa aranjată
Aștept să o primești
Numai că as vrea să te
grăbești
Mi-e frica de-un nor!
Și de-ar fi să n-o primești
Eu iarăși voi aștepta seara
Ca să mai pot prinde luna
Să ti-o pot oferi în dar
Și știu că n-ar fi în zadar
Și –mi vei primi-ntr-o zi,
Visarea, zâmbetul, iubirea…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu