Vrabiuțele

Vrabiuțele

E zarvă mare sus pe casă,

Un vrăbioi și cinci surate

Își fac program care șă șadă,

Cu cuibul la mansardă.

Și ciripesc și se-nfoiază,

Ce dragi îmi sunt cănd se-alarmează,

Când văd o coțofană braeză

Ce stă și cuibul le vizează

Cirip cip cip și cad în gol

Și iar se-nalță-n al lor zbor

Fac cercuri și vârtejuri,adevarat spectacol

Mai iau un pai ca protocol

Îl duc  în ciocul lor cel scump

Cu ochii mici cât o neghină

La vrăbioiul de pe casă

Și-l dau pe rând ,ca unui sultan se-nchină

Care stă falnic și gușat

Ce tare el se mai amuză

Văzându-le cum concurează

Să-l facă fericit.

Le văd cum se mai ”împăună”

Cu puful gri și umezit

Cu penele cât o petală

Cu ciuf in frunte ”smecherit”

Le dau mălai și firmituri

Nu stiu sărmanele cum să proceadă

Să dea la dragul vrăbioi

Sau la ospăț să șadă

Și iar cirip cirip cip cip

E zarvă sus pe casă

Ți-e drag să vezi cum se-nfoiază

La vrăbioiul cel voinic

Că tre” să stea de pază.

Mi-s dragi frumoasele vrăbiuțe

Gălăgioase de cu zori

Mă fac să râd că sunt haioase

Mi-s dragi și uit de suparări.